Marea bucurie

Căci, la urma urmei, se întoarce de la amantul ei şi eu sunt soţul! E a doua oară. Oare, îşi închipuie că va putea să plece şi apoi reveni la infinit, şi că eu nu sunt făcut decât pentru a ierta mereu? Nu-şi dă seama că nu există iertare, şi că numai şi numai mila mă face s-o primesc în casă? Ştiu că n-are pe nimeni în lume, ştiu că e ca un câine gonit şi mai ştiu că n-aş avea puterea să mă supăr pe ea, din milă şi numai din milă. Toată viaţa mi-a fost milă de ea, de ea care m-a chinuit atâta... Dar cum să-i explic ce simt? N-ar înţelege...

Spune-ţi opinia