Jocurile Daniei

Jocurile Daniei

TRANSPORT

Livrarea se face prin intermediul unei firme de curierat rapid. Costul transportului este de 20 lei.

 

TVA INCLUSĂ

Prețul este final, include TVA și nu include taxa de transport.

Anton Holban
Editura: Hoffman
Format: 13 x 20
Număr pagini: 226
ISBN: 978-606-778-393-3
Anul apariției: 2017
Disponibilitate: În stoc
12,00 Lei Fără TVA: 11,43 Lei
Cant: Adaugă în coş

      Un bărbat iubeşte şi e iubit. El însă iubeşte prea grav, iar dînsa prea sprinţar. El e problematic şi absolutist, ea e cochetă şi zglobie. El e pătimaş dintr-o cerebrală profunditate, ea dintr-o inocentă frivolitate. Iată miezul cărţii1 lui Anton Holban. Ca în toate celelalte romane erotice ale sale, e vorba în definitiv de o iubire imposibilă. În fiecare din ele, bineînţeles, e imposibilă din alt motiv. În O moarte care nu dovedeşte nimic, ea e prea simplă, el prea complex, dar ceea ce strică totul e că ea îl iubeşte prea mult, pînă la sastiseală (caz etern, imortalizat de Benjamin Constant în Adolphe, de care vom pomeni şi mai jos). În Ioana, ea e complexă, el complex, dar iubirea e cancerizată de o pasageră, de o nesemnificativă aventură a ei, care pe el îl va tortura clipă de clipă (fie această clipă şi cea supremă). În Jocurile Daniei, roman postum, cu o bizară odisee, terminat la 17 decembrie 1935 şi publicat în 1971, după ce manuscrisul a trecut prin locuinţele lui Ion Argintescu, Florica Codreanu, Eugen Lovinescu, Octav Şuluţiu şi din nou Florica Codreanu – avem de-a face cu un bărbat aflat în maturitatea tinereţii sale, Sandu, şi o fată mai mult zvăpăiată decît enigmatică, abia trecînd pragul tinereţii. Vîrsta, adică cei peste zece ani dintre ei, face al doilea mare hiat, după cel caracterologic.
            Dania e prezentă în carte mai mult prin Sandu decît prin ea însăşi, şi mai mult la telefon decît în carne şi oase. Legătura lor fiind fără nici un „viitor", din motive temperamentale, etnice, de vîrstă şi de poziţie socială, totul se consumă cu precădere în faţa receptorului, pentru că rarele lor întîlniri sunt fie expeditive, în automobil, fie supravegheate, în salonaşul unde sabia lui Damokles e servitoarea ce poate oricînd să intre.
            Ea îl iubeşte distractiv şi nonşalant, el o iubeşte obsesiv şi analitic. E, cum ziceam, o iubire imposibilă, atît în formă cît şi în fond. Pe scurt, el e prea dens, ea prea aburoasă. Un caz flagrant, ca-n tot restul prozei de gen a lui Holban, de incompatibilitate erotică. (De fapt, dacă mergem cu gîndul mai departe, orice dragoste ajunge implacabil la un prag al incompatibilităţii; mai neaoş : la un punct în care „nu mai merge”. Marile iubiri, Orfeu-Euridice, Malatesta-Francesca, Romeo, Tristan, Manon, Grigori Melehov, sunt cele curmate brusc şi providenţial. Numai aşa pot ele încremeni în momentul superb. Într-o formă populară, asta zice şi Love Story. Altfel, ca orice lucru sub soare, iubirea se îngălbeneşte, putrezeşte, rămîne schelet şi apoi pulbere. Panta rei°. O mare dragoste capătă viaţă infinită doar prin moarte).
            O dată cu eroul (Sandu), Holban se prezintă ca un temperament frămîntat, neurastenic (desigur, fără nimic maladiv), prea avid de certitudini şi absolut în acest spaţiu prin excelenţă al incertului şi relativului care e iubirea, şi încă iubire a unui om problematic şi grav pentru o tînără precoce, deşi inocentă, abia ieşită din adolescenţă, frivolă fără perversitate, cochetă fără senzualitate şi senzuală fără abandon.
            Trei sunt zbaterile nodale ale lui Holban (şi, implicit, ale tuturor personajelor sale bărbăteşti): Moartea. Cunoaşterea de oameni. Dedublarea.

George Pruteanu

Nu sunt opinii despre acest produs.

Spune-ţi opinia

Numele tău:


Opinia ta:Notă: Codul HTML este citit ca şi text!

Nota: Rea           Bună

Introduceţi codul din imagine:



Loading...