Sărutul interzis – 50 de poeme comico-epice

Sărutul interzis – 50 de poeme comico-epice

TRANSPORT

Livrarea se face prin intermediul unei firme de curierat rapid. Costul transportului este de 20 lei.

 

TVA INCLUSĂ

Prețul este final, include TVA și nu include taxa de transport.

C. Voinescu
Editura: Hoffman
Număr pagini: 79
ISBN: 978-606-615-479-6
Anul apariției: 2013
Disponibilitate: În stoc
15,00 Lei Fără TVA: 14,29 Lei
Cant: Adaugă în coş

Sărutul interzis sau desfolierea prin asumare colocvială a lui Dumnezeu

„Facă-se voia ta!,/ se auzi,/ în sfârşit,/ vocea lui Dumnezeu,/care ieşise/la un pepsi/din biroul pentru primire/în regim de urgenţă/ a sufletelor/în Rai”.
Poem? Segment de poem? Nici unul, nici altul.
Nu am făcut decât să redau în trepte ultimul paragraf din „Facă-se voia ta!”, de C. Voinescu, volum, de un comic irezistibil, scos de sub teascuri în urmă cu doi ani.
În toate cărţile sale, care au făcut deliciul criticii, inclusiv într-un „fals jurnal de călătorie”, genurile literare îşi dau mâna, se întrepătrund, măiestria artistică e la ea acasă.
Odată cu „Sărutul interzis” – 50 de poeme comico-epice – C. Voinescu debutează „de-a binelea” ca poet, altminteri el exersând şi ca epigramist. «În dimineaţa aceasta/piaţa este plină de bişniţari,/unii/ îi vând pe ceilalţi,/ după ce,/ mai întâi,/ se pupă/ între ei.//Nimeni/nu ia în seamă/că Iuda însuşi/a plantat într-un colţ/un nou semn de comportare: „Sărutul interzis!”».

Uşor detectabile într-o lume a fariseismului şi trădării aproapelui, semnificaţiile poemului generic se descompun în fiecare din paginile cărţii de faţă. C. Voinescu, pământean convins, se erijează într-un fel de şef de „Înalte lucrări”, de biograf patentat al Tatălui ceresc, urmărindu-i îndeaproape creaţia. Nu încruntându-i-se (ferească Dumnezeu!), ci strecurând proiecţii de cimitir vesel, ca în toate săpânţele de pe glob, dar şi de alaiuri fără lăutari, de cruciade şi războaie.

Luând-o când în glumă, când în serios, ca pe orice lucrare perfectibilă, prin oameni. Şi dincolo de viaţă există viaţă. „Mă voi ruga Sfântului meu Duh,/(…) să se mai pogoare o dată/în suprapusele-mi/peşteri lăuntrice (…). /Pentru că mă încăpăţânez/să aflu,/şi mort,/de ce am fost”, îşi motivează C. Voinescu, în cap de listă, schelăria volumului. „De ce am fost” îmi pare, prin masa lui critică, cel mai ispititor vers al tomului.

I se asociază la alt nivel semantic „suprapu–sele-mi peşteri lăuntrice”, metaforă a iniţierii şi cunoaşterii, în aceeaşi cheie pe care o învârte recurent şi în excelentul poem „În numele Sfântului Duh”: „Atunci au avut/lăuntricii/revelaţia/războiului/sfânt”.

Despre Peştera lui Platon şi parabola sa, nu are rost să divagăm. Ca în Biblie, şi în „Sărutul interzis” gravitează sfinţi (Sfântul Petre, cel mai invocat), îngeri, Adam şi Eva, Noe, Iacov, Isaac, Iosif, Avraam etc., având în lumile terestre, inclusiv instituţionale, replici pe măsură: „Iosif este vândut/pe sub tarabă/chiar de fraţii săi” (bişniţă), „Şi dragostea îi apuca târziu,/ ca pe Avraam,/la nouăzeci şi nouă de ani,/după ce ieşeau la pensie,/nu ca acum,/în prima clasă/de gimnaziu” (longevitate). Şi tot aşa, comparativ, în timp ce drepturile lui Dumnezeu sunt respectate cu sfinţenie, „cu drepturile omului/situaţia este/ceva/mai confuză”.

Dar şi Dumnezeu are neajunsuri, „n-a sesizat la timp/cât de mult le plac/orientalilor/acrobaţiile/aviatice”, trimitere ironic-amară la septembrie 2001. Silistica expresiei, topirea sensului propriu în cel figurat, paradoxul, soluţia sau poanta (neacademic spus), aluzia, rânduită şi ea printre tropi, îi sunt perfect la îndemână.

Prin raportarea la natura bipedă, câtă frunză, câtă iarbă, nu ne aflăm prea departe de ceea ce umaniştii Renaşterii numeau „desfolierea lui Dumnezeu” (de porunci, semne, învăţături etc.), iar C. Voinescu şi-o asumă colocvial: „Când a venit vremea să aibă/un urmaş,/Dumnezeu a trebuit să recurgă/la subterfugii/greu de explicat/oamenilor” (păreri de rău); „E ticsit anul de sfinţi./Cum apare o zi liberă,/cum pune un sfânt/mâna pe ea” (aglomeraţie).

Urmând calea inversă spre geneză, înţelegem, amuzaţi, de ce întâile pasiuni ale Creatorului au fost „cultura mărului şi prelucrarea lutului”.

Iată şi o mostră de sorginte populară, având ascendent, oricât ar părea de surprinzător, în poezia cultă germană (Christoph Wieland): „nici Pacificul,/nici Atlanticul/nu se mai văd de ape,/nu mai există nicio strâmtoare,/aşa că măcar/poţi/să te simţi/în largul/tău” (arca lui Noe). Aici, termenii aflaţi în opoziţie fac parte din areale semantice diferite (largul tău, la figurat), ceea ce le conferă o dublă valoare. Apoi, să nu vezi oceanul de ape e ca şi cum nu vezi pădurea din cauza copacilor, dând importanţă detaliilor şi ignorând întregul (Wieland: „din cauza copacilor nu vezi pădurea”).

Aşijderea, „mai bine pune mâna/şi udă tufenicile/din fereastră,/că s-au uscat/de tot”, îi cere lui Noe grijulia sa doamnă.

Exemplificări în varii direcţii conotative găsim şi în alte poeme din care spicuim la întâmplare: „În cea de-a şaptea zi/ – se ştie –/ a ieşit la pensie (n.n. Dumnezeu)/ ca să demonstreze/că nu vechimea/îl face/pe om” (stagiu de cotizare); „Pentru că,/plictisit de cele vechi,/ nu-şi putea ridica sieşi/temple moderne,/ Marele Arhitect/ l-a inventat pe Gaudi” (ce e frumos şi lui Dumnezeu îi place), cu toată adierea unei ipotetice brize soresciene.

Avem şi un Brâncuşi: „Am urcat ca pe o scară/ pe Coloana Infinitului/ până am dat/ de nişte oase/ vorbind/ cu Dumnezeu/ la Masa/ Tăcerii”, intitulat „urcuş”.

Acest poem, ca şi cel, citabil, cu Sfânta Treime, din deschiderea volumului, ca şi „vise rebele”, ca şi altele, anunţă, poate, un viitor volum liric de o factură inedită.

C. Voinescu ne-a obişnuit cu o activitate literară intensă şi diversă, cu scriitura sa modernă, cu stilul său inconfundabil de a se face cunoscut şi înţeles.
                                                                                                                                                                                                                                                                                  Virgil DUMITRESCU

Nu sunt opinii despre acest produs.

Spune-ţi opinia

Numele tău:


Opinia ta:Notă: Codul HTML este citit ca şi text!

Nota: Rea           Bună

Introduceţi codul din imagine:



Loading...