Ucenicii sfântului Antonie

   Prozatorul s-a născut, pe numele de mirean Dumitru Stănoiu, la 3 aprilie 1893 în comuna Dobrotinet, judeţul Olt şi a murit în Bucureşti la 8 iulie 1956. După multe peregrinări şi ezitări (biografia lui avînd multe puncte comune cu cea a scriitorilor Panait Istrati şi Tudor Arghezi), Damian Stănoiu intră în mînăstire „nu pentru a căuta sfinţi în viaţă sau împins de un surplus de credinţă", ci pentru a pune capăt sărăciei care îl măcina de mai mulţi ani. Pentru scrierile sale anticlericale va fi mai tîrziu caterisit. Ultimii ani din viaţa sa i-a consacrat revederii întregii opere, pentru ediţii definitive, şi redactării amintirilor.

   Având o structură morală asemănătoare cu a unora dintre eroii săi, prozatorul, în multe din personajele scrierilor sale, ca şi Camil Petrescu, s-a zugrăvit pe sine. Dealtfel ne-o mărturiseşte singur în „Cuvântul înainte” la volumul Ucenicii sfântului Antonie: „Bunul Dumnezeu a vrut să facă om care să-i semene întru totul — şi n-a reuşit… Eu, dimpotrivă, m-am trudit aproape treizeci de ani să creez un om care să nu-mi semene — şi tot zadarnică mi-a fost osteneala…"

ION NISTOR

Spune-ţi opinia